A noua ediţie a turneului final din cadrul Campionatului European de fotbal s-a desfăşurat în Suedia, între 10 şi 26 iunie 1992

A noua ediţie a turneului final din cadrul Campionatului European de fotbal s-a desfăşurat în Suedia, între 10 şi 26 iunie 1992, conform uefa.com.

Competiţia a fost influenţată de schimbările politice petrecute pe plan internaţional. Selecţionata Iugoslaviei, deşi calificată la turneul final, a fost suspendată din cauza problemelor din Kosovo. Echipa reprezentativă a Uniunii Sovietice se calificase cu puţin timp înainte de destrămarea URSS, astfel încât a participat sub titulatura de selecţionată a Comunităţii Statelor Independente (CSI), iar Germania a participat la Campionatul European, pentru prima oară, ca o echipă reprezentativă unificată.

Ediţia din Suedia a reprezentat ultimul turneu final cu opt echipe.România a făcut parte din grupa a doua preliminară, alături de Scoţia, Elveţia, Bulgaria şi San Marino. A terminat pe locul al treilea cu acelaşi număr de puncte, zece, dar cu un golaveraj inferior Elveţiei, ocupanta locului secund. Prima clasată şi singura calificată a fost naţionala Scoţiei, cu unsprezece puncte din opt partide. A patra grupă fusese câştigată de Iugoslavia, urmată de Danemarca. La 31 mai 1992, echipa Iugoslaviei a fost descalificată, danezii fiind anunţaţi că sunt aşteptaţi în Suedia cu mai puţin de două săptămâni înainte de startul turneului final. Cele patru stadioane care au găzduit meciurile din Suedia au fost: Ullevi din Goteborg, Rasunda Stadium din Stockholm, Malmo Stadion din oraşul omonim şi Idrottsparken din Norrkoping. Prima grupă de la turneul final a fost alcătuită din Suedia, Danemarca, Franţa şi Anglia. A doua a cuprins selecţionatele din Olanda, Germania, Scoţia şi CSI. Marea surpriză a primei grupe a fost eliminarea Franţei, care avusese un parcurs perfect în grupa preliminară, obţinând numărul maxim posibil de victorii. În Suedia, “Les Bleus” au reuşit două rezultate de egalitate, cu Suedia (1-1) şi Anglia (0-0). Prima grupă a fost câştigată de Suedia, Danemarca situându-se pe locul secund. În cealaltă grupă, olandezii au triumfat, urmaţi de Germania. Prima semifinală a fost programată în ziua de 21 iunie, la Stockholm, între Suedia şi Germania. În minutul 59, germanii conduceau cu 2-0. Lovitura de pedeapsă transformată de Brolin a readus speranţele în tabăra suedeză (64), însă Riedle a înscris pentru 1-3 în minutul 88. Suedezii au replicat imediat, prin Kenneth Andersson, în penultimul minut de joc, partida terminându-se cu scorul de 2-3, echipa ţării gazdă părăsind competiţia. În ziua de 22 iunie, la Goteborg, Olanda şi Danemarca au disputat a doua semifinală. Reuşitele lui Bergkamp şi Rijkaard din minutele 23, respectiv 86, precum şi dubla reuşită de Henrik Larsen în minutele 5 şi 33, au dus meciul în prelungiri, apoi la loviturile de departajare. Ratarea lui Marco van Basten a însemnat eliminarea campioanei en titre (5-4) şi accederea, în premieră, a Danemarcei în finala Campionatului European. Finala dintre Danemarca şi Germania a avut loc la 26 iunie, în Goteborg. La capătul celor 90 de minute regulamentare, scorul a fost 2-0 în favoarea danezilor, după ce John Jensen a înscris în minutul 18 şi Kim Vilfort a mărit diferenţa în minutul 78. Cei mai buni marcatori ai competiţiei au fost danezul Henrik Larsen, olandezul Dennis Bergkamp şi suedezul Tomas Brolin, fiecare cu câte trei reuşite, potrivit uefa.com.